Becuri de Crăciun

Acum mulţi mulţi mulţi ani în România pe care toţi o ştim şi o cunoaştem şi o iubim din adâncul adâncurilor, nu exista tehnologia Startrekiană care este astăzi şi care este accesibilă tuturor, mă refer la beculeţele de Crăciun, instalaţii şi alte declanşatoare de atacuri de epilepsie. Oraşele noastre sunt absolut lipsite în mare parte de aşa ceva.
Bă, văd că totuşi se incearcă, se mai împodobeşte copacul din faţa primăriei, indiferent dacă e brad sau nu, sau se aduce unul mic-micuţ şi se împodobeşte cât de cât ca să nu zică nimeni că la noi in oraş "nu avem". Şi în rest ce avem? Nişte instalaţii agăţate pe ici-colo? Nişte steluţe pe geamul magazinelor?

Nu ne putem compara cu ţări precum Franţa sau Anglia unde pornirea luminilor de Crăciun se difuzează la televizor în toată lumea. De ce? Pentru că ei au ce arăta. Şi noi putem apărea la televizor, ca o glumă, cu vreo două instalaţii în tot oraşul în formă de “Crăciun fericit!” în care în partea cu “Crăciun” are becurile sunt arse. Deci primăria ne doreşte un “ fericit!”. Cam asta e cu atmosfera de Crăciun din oraşele noastre.

Înţeleg, cică, nu sunt bani de renovări, de salarii, de pensii, dar măcar dacă ne-ar lumina oleacă prin sărăcia asta să ne bucurăm de o atmosferă de sărbători în oraş, în spaţiile publice, dacă in casă nu ne permitem.